Tudorel Toader – errare humanum est

Tudorel Toader a trecut testul de încredere din Parlament, după ce Plenul Camerei Deputaţilor a respins, miercuri, moţiunea simplă în care PNL şi USR îi solicitau demisia din funcția de ministru al Justiției. Numele lui Tudorel Toader s-a aflat în atenția tuturor încă de săptămâna trecută, în urma declanșării procedurii de revocare a lui Augustin Lazăr din funcția de procuror general al României, după ce i s-au imputat nu mai puțin de 20 de deficiențe de management. Una dintre ele se referă la dosarul de candidatura în care s-a găsit o ordonanță de clasare ce-l privea chiar pe Klaus Iohannis, actualul președinte al României. Subiectul a stârnit numeroase controverse.

Pe scena politică se zvonește,mai nou,că Tudorel Toader ar putea fi schimbat din funcția de ministru al Justiției, în condițiile în care miercuri majoritatea parlamentara îl reconfirmase prin respingerea moțiunii.În ziua votului moțiunii, am discutat din nou cu liderii principalelor partide politice. Eu l-am susținut pe ministrul Toader și îl susțin și azi, pentru că, din punct de vedere profesional, nimeni din PSD nu îl poate înlocui. E un teoretician, dar în egală măsură și un practician al dreptului. A fost procuror, judecător CCR, este profesor universitar, doctor în Drept, rector al celei mai vechi universități din România, membru al Comisiei de la Veneția. Nici din punct de vedere moral, nu îi poți reproșa nimic. Este un familist convins. Dacă tot se vorbește în ultima perioadă de o remaniere la nivelul Guvernului Dăncilă, haideți să-i schimbăm pe incompetenți, pe cei care au o existență mai mult formală în cabinet, nu pe puținii miniștri care performează. Pe aceștia îi poți număra pe degetele de la o mână.

Am avut un schimb de opinii și cu Tudorel Toader chiar înainte de dezbaterea moțiunii. I-am transmis că misiunea sa este să readucă normalitatea în justiție. Mi-a răspuns că își dorește acest lucru. Ulterior, a dezvoltat ideea în plenul Camerei Deputaților. În accepțiunea ministrului Toader, revenirea la normalitate înseamnă „să ne cunoaştem şi să ne respectăm competenţele pe care le avem în arhitectura constituţională actuală. Revenirea la normalitate înseamnă şi norme juridice clare, previzibile, predictibile, pe care să le înţeleagă, să le cunoască, să le respecte destinatarii normei, pe de o parte, dar şi cei care le interpretează, le aplică, pe de altă parte. Revenirea la normalitate înseamnă să ne racordăm la standardele europene”. Anormalitate este să mediatizăm excesiv, încălcând dreptul la imagine, intimitate, onoare și demnitate al unor oameni cărora ar trebui să li se respecte drepturile procesuale garantate de lege și de Constituție, să li se respecte prezumția de nevinovăție. Anormalitate este să falsificăm sau să denaturăm probe, să amenințăm sau să șantajăm martori ori suspecți. Anormalitate este să politizăm actul de justiție. Anormalitate este să arestăm oameni doar în baza unor suspiciuni rezonabile. Normalitate în justiție înseamnă, în primul rând, respectarea legii. Înseamnă și să aducem fiecare autoritate implicată în actul de justiție în matca ei constituțională. Și noi, ca națiune, trebuie să abandonăm acest spirit vindicativ și justițiar, această sete de sânge și răzbunare. De 15 ani, trăim într-o astfel de psihoză, care distruge însăși seva rațională și umană a națiunii. Haideți să ne focusăm pe temele fundamentale care chiar contează pentru România: preluarea președinției Consiliului UE, Anul Centenar, pregătirea țării pentru criza care bate la ușă, reformarea statului. Să găsim formule pentru a eradica sărăcia. 37% din populația României, adică șapte milioane de cetățeni, trăiesc în risc de excluziune socială. Acestea sunt temele care reclamă atenție, dezbatere, acțiune și consens politic.

Toader din acuzator în acuzat

Cu privire la ordonanța de clasare, descoperită de ministrul Toader în dosarul de candidatură al procurorului general Lazăr, s-a iscat un nou scandal, care riscă să-l transforme pe Tudorel Toader din acuzator în acuzat. Ministrul Justiției a fost într-o eroare involuntară sau intenționată când a lăsat să se înțeleagă că cel care a semnat ordonanța de clasare într-un dosar penal ce îl viza pe Iohannis ar fi Augustin Lazăr. În realitate, ordonanța a fost semnată de un alt Lazăr. Cristian Lazăr de la Parchetul General. Interesant este că, la câteva zile de la preluarea mandatului, președintele Iohannis emite decretul de numire al lui Cristian Lazăr în funcţia de procuror şef adjunct al Secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului General. Și mai interesant este că pe 20 septembrie 2014, după două zile de la emiterea ordonanței de către procurorul Cristian Lazăr, domnul Iohannis își depunea oficial candidatura pentru președinție. Vă mai amintiți care a fost tema principală de campanie a lui Iohannis în confruntarea cu Ponta? „Penalule, penalule, penalule”. Dacă Cristian Lazăr nu ar fi dat ordonanța de clasare, Iohannis era la fel de „penal” ca Ponta și, probabil, rezultatul scrutinului prezidențial era altul.

Ceea ce trebuie să înțelegem este faptul că nu Tudorel Toader a strecurat acea ordonanță în dosarul de candidatură al lui Augustin Lazăr, ci tocmai acesta din urmă. Recunoaște chiar dânsul. Și atunci, dacă ordonanța nu era semnată de Augustin Lazăr, ci de un alt procuror, de ce să se mai prevaleze de ea? Era o modalitate subtilă prin care îl asigura pe președinte că, dacă va fi investit procuror general al României, nu va infirma, adică va menține ordonanța de clasare. Ceea ce s-a și întâmplat. Acesta este adevăratul tâlc al ordonanței buclucașe”.