Sub semnul Fi(a)rei

Peste două săptămâni se vor împlini 43 de ani de la cutremurul din 4 martie 1977. Este și o comemorare, dar, în primul rând, un avertisment.

Bucureștiul este capitala europeană care, în cazul unui cutremur de intensitate mare, va fi cel mai afectat și care va avea cel mai mare număr de victime și de clădiri distruse.

În 4 martie 1977 au murit peste 1.400 de oameni doar în București. Ce am învățat noi din acea tragedie?

Să punem buline roșii pe blocuri. Buline roșii și atât. E ca și cum Primăria Capitalei ne spune de pe acum, cu rânjetul cinic al primarului general pe buze, cine va muri.

Nu mai puțin de 350 de clădiri din București sunt însemnate cu bulina roșie (clasa I de risc seismic).

Alte 363 de imobile sunt încadrate în clasa a II-a de risc seismic (la următorul cutremur sever, aceste clădiri vor suferi avarii structurale majore), iar alte 112 clădiri sunt încadrate în clasa a III-a de risc.

Potrivit experților, însă, numărul real al clădirilor vulnerabile este mult mai mare.

În aceste imobile locuiesc aproape 40.000 de oameni (estimarea PMB). Ca număr, echivalent cu populația Mangaliei. Adică, 40.000 de victime pentru care Primăria Capitalei, prin nepăsare și cinism, scrie, deja, necrologul.

Aceste clădiri ar fi trebuit consolidate până acum. În realitate, au fost consolidate doar 95.

Desigur, responsabilitatea este a tuturor celor care s-au perindat la conducerea Bucureștiului în ultimii 30 de ani. Dar, chiar dacă vina este colectivă, asta nu disculpă pe nimeni.

Din păcate, dar previzibil, primarul general al Capitalei și-a consolidat doar disprețul pentru acest oraș și pentru locuitorii săi. Iar acest dispreț va deveni criminal la prima criză cauzată de viitorul cutremur care va lovi, implacabil, Bucureștiul.

Dar, ce contează, atâta timp cât vom dansa în inconștiență și nepăsare la concertele și bâlciurile plătite de Firea din banii bucureștenilor care muncesc?