Locul 39: Céline Dion – My Heart Will Go On

„My Heart Will Go On” este principala melodie din cadrul coloanei sonore a filmului blockbuster Titanic, apărut în 1997. Muzica a fost compusă de James Horner, versurile îi aparțin lui Will Jennings, regia este semnată de către Walter Afanasieff, iar interpretarea aparține lui Céline Dion. Balada clasica a fost numită cântecul anului 1998 și i-a adus interpretei multe premii. Horner a compus balada interpretată de Siessel, o soprană norvegiană. Apoi, împreuna cu Celine Dion a realizat o varianta completă. „My heart will go on” este hitul lui Celine Dion și una dintre cele mai bine vândute melodii din toate timpurile, deoarece s-au vandut mai bine de 15 milioane de copii.

Céline Marie Claudette Dion, cântăreaţă de muzică pop, textieră şi actriţă, s-a născut într-o familie numeroasă, având o situaţie financiară precară. În 1990 alansat Unison, material discografic ce i-a adus popularitatea în America de Nord şi în alte ţări anglofone.

La vârsta de doisprezece ani, Dion a compus împreună cu mama şi cu fratele ei, Jacques, prima sa piesă intitulată Ce n’était qu’un rêve. Michel Dondalinger Dion, un alt frate de-al ei, a trimis compoziţia lui René Angélil, manager muzical, după ce i-a descoperit numele pe coperta unui album de Ginette Reno. Angélil a fost impresionat de vocea lui Dion şi a decis s-o transforme într-un star. Acesta şi-a ipotecat casa pentru a obţine banii necesari finanţării primului ei album, La voix du bon Dieu, ce a ajuns pe primul loc în clasamentul local, propulsând-o pe Dion la statutul de star în Quebec. În 1982 a participat la concursul Yamaha World Popular Song Festival din Tokyo, Japonia, câştigând premiul pentru Cel mai bun interpret şi Medalia de Aur pentru „Cel mai bun cântec” acordată piesei Tellement j’ai d’amour pour toi.

Dion a devenit cunoscută în anii ’80 după câştigarea concursurilor Yamaha World Popular Song Festival şi a Eurovisionului. A urmat lansarea mai multor albume în limba franceză, iar în 1986 a semnat un contract cu Sony Records. În anii ’90 a obţinut recunoaşterea la nivel mondial după lansarea câtorva materiale discografice de succes în engleză şi franceză, devenind unul dintre cei mai bine vânduţi cântăreţi din istoria muzicii. În anul 1999, Dion a decis să se retragă pentru o perioadă din industria muzicală pentru a petrece mai mult timp cu familia, soţul ei fiind diagnosticat cu cancer. A revenit în 2002 în atenţia publică şi a semnat în acelaşi an un contract pe 3 ani (care s-a extins ulterior la o perioadă de aproape 5 ani) pentru a apărea de 5 ori pe săptămână în spectacole organizate la Caesars Palace, Las Vegas.

În anul 1998, Dion a primit două distincţii din partea autorităţilor din Canada: „Ordinul Naţional al Québecului” şi „Ordinul Naţional Canadian pentru Realizări Deosebite pe Scena Internaţională a Muzicii Contemporane”. Un an mai târziu, ea a fost introdusă în Canadian Broadcast Hall of Fame şi a primit o stea pe Aleea celebrităţilor canadiene. De asemenea, ea a câştigat un premiu Grammy, la categoria Cea mai bună interpretă de muzică pop, iar hitul My Heart Will Go On a fost numit „Cântecul anului 1998” (piesa a câştigat patru premii Grammy, două dintre ele fiind însă acordate producătorilor).

Muzica lui Dion este influenţată de o mare varietate de genuri muzicale: de la rock şi R&B la gosspel şi muzică clasică. Deşi lansările sale au primit recenzii variate, cântăreaţa este cunoscută în special pentru abilităţile sale vocale. În 2004, după ce albumele sale au fost comercializate în peste 175 de milioane de copii, Dion a primit în cadrul premiilor World Music Awards distincţia Chopard Diamond Award pentru că a devenit cel mai bine vândută cântăreaţă a tuturor timpurilor. În aprilie 2007, Sony BMG a anunţat că vânzările materialelor discografice ale lui Dion au depăşit 200 de milioane de copii.