focus-energetic.ro | Curtea Europeană de Justiție ”dă liber” la contractele bilaterale de energie

Curtea Europeană de Justiție (CJUE) dă dreptate Hidroelectrica în disputa cu Autoritatea Națională de Reglementare în Energie (ANRE) privind exportul direct de energie electrică (vezi – decizie CJUE). Această decizie are implicații enorme pe piața de energie din România! Legea 123/2012 obligă producătorii să vândă toată energia pe OPCOM. Prin hotărârea CJUE, această prevedere devine caducă, iar piața românească de energie ”se eliberează” total: toți producătorii vor putea exporta direct energia electrică – și nu doar prin intermediul traderilor, ca până acum. Ceea ce înseamnă și că, dacă ”se mișcă” repede, traderii și furnizori își vor putea înființa sucursale în străinătate (dacă nu sunt mari grupuri sau companii străine, care deja sunt prezente pe piețele externe). Astfel, companiile din străinătate ale furnizorilor interni vor putea achiziționa energia produsă de Hidroelectrica, dar și de către ceilalți producători, și re-exporta în România! Nu numai că nu-i oprește nimeni, dar este și perfect legal! Și-uite-așa, doar prin justiție europeană, pot reapărea contractele bilaterale directe, cerute de toată lumea!

Reamintim, la sfârșitul anului 2014, când Hidroelectrica era în insolvență, administratorul judiciar, Remus Borza, a deschis o reprezentanță a companiei la Budapesta, cu scopul declarat de a vinde la export energie produsă în hidrocentrale, pe o platformă centralizată, competitivă și transparentă din Ungaria, administrată de Tradition Financial Services Ltd. Legea românească prevede că producătorii pot vinde doar transparent și centralizat, adică pe platforme de tranzacționare, nu și prin contracte normale, directe. Totuși, nicăieri în lege nu se precizează că platforma poate să fie numai în România. Așa că Remus Borza ”a forțat” legea și a început să tranzacționeze energia pe o platformă din Ungaria, țară membră a Uniunii Europene (UE), la fel ca și România. Totuși, tranzacțiile pe ”Opcomul” maghiar au avut loc doar două luni, până în februarie 2015 – adevărat, cu scopul de ”tatonare” a reacțiilor autorităților de la București, cantitatea exportată fiind absolut nesemnificativă: 10 MWh/h. Reacțiile au apărut aproape imediat: în luna mai 2015, ANRE a amendat Hidroelectrica cu 50.000 lei.

Drept urmare, au început procese în România. În primă instanță, producătorul de energie a câștigat. În apel, Tribunalul București a cerut opinia CJUE. ”Tribunalul Bucureşti, la cererea intimatei Societatea de Producere a Energiei Electrice în Hidrocentrale Hidroelectrica SA, faţă de cele dispuse prin încheierea de şedinţă din 28.11.2016, în temeiul art. 267 din Tratatul privind Funcţionarea Uniunii Europene (TFUE), solicită (n.r. – CJUE) (…) a răspunde la următoarea întrebare preliminară ce priveşte interpretarea art. 35 din TFUE, o decizie în acest sens fiind utilă soluţionării cauzei interne înregistrate pe rolul Tribunalului Bucureşti, Secţia a II-a Contencios Administrativ şi Fiscal sub nr. 62138/299/2015: Se opune art. 35 din TFUE unei interpretări a art. 23 alin. 1 şi art, 28 lit. c din Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr, 123/2012 conform căreia producătorii de energie electrică din România sunt obligaţi să tranzacţioneze întreaga cantitate de energie electrică produsă exclusiv prin intermediul unei pieţe concurenţiale, centralizate din România, în condiţiile în care există posibilitatea exportării energiei, dar nu direct, ci prin intermediul unor firme de trading?” (vezi – cerere Hidroelectrica – CJUE).

Articolul 35 al Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) stipulează că ”între statele membre sunt interzise restricțiile cantitative la export, precum și orice măsuri cu efect echivalent”.

CJUE dă dreptate Hidroelectrica

”Având în vedere considerațiile care precedă, este necesar să se răspundă la întrebarea adresată că articolele 35 și 36 TFUE trebuie să fie interpretate în sensul că o legislație națională care, astfel cum este interpretată de autoritatea însărcinată cu aplicarea sa, impune producătorilor naționali de energie electrică să oferteze întreaga cantitate de energie electrică disponibilă pe platformele administrate de singurul operator al pieței naționale de energie electrică desemnat pentru serviciile de tranzacționare constituie o măsură cu efect echivalent unei restricții cantitative la export, care nu este susceptibilă să fie justificată pe motive de siguranță publică legate de siguranța alimentării cu energie, în măsura în care o astfel de legislație nu este proporțională cu obiectivul urmărit”, arată judecătorii europeni.

Practic, judecătorii Curții au preluat în decizie argumentele avocatului general, spaniolul Manuel Campos Sánchez-Bordona. CJUE arată că ”din decizia de trimitere reiese că dispozițiile în discuție în litigiul principal, astfel cum sunt interpretate de ANRE, au efectul de a lipsi producătorii români de energie electrică care au obținut licențe de trading în alte state membre, ale căror piețe de energie electrică au o funcționare cuplată cu cea din România, de posibilitatea de a tranzacționa bilateral energia electrică și, dacă este cazul, de a o exporta direct pe aceste piețe. Or, prin faptul că împiedică tranzacționările bilaterale dintre producătorii de energie electrică și clienții lor potențiali, aceste dispoziții interzic implicit exporturile directe și presupun ca energia electrică produsă în statul membru în cauză să fie orientată mai mult spre consumul intern, după cum a recunoscut însuși guvernul român”.

În plus, judecătorii arată că ”legislația în discuție în litigiul principal (n.r. – prevederile legii 123/2012) afectează mai mult exporturile de energie electrică, întrucât interzice exporturile directe ale producătorilor de energie electrică dinspre România, dând prioritate aprovizionării cu energie electrică pe piața națională. În consecință, o asemenea legislație constituie o măsură cu efect echivalent unei restricții cantitative, în sensul articolului 35 TFUE”.

Ca răspuns la argumentele ANRE și ale Guvernului României, judecătorii CJUE arată că ”în ceea ce privește capacitatea acestei legislații de a atinge obiectivul de siguranță a alimentării cu energie electrică, trebuie arătat că obligația impusă producătorilor naționali de energie electrică de a oferta întreaga cantitate de energie electrică disponibilă pe platformele de tranzacționare administrate de singurul operator al pieței naționale de energie electrică desemnat pentru serviciile de tranzacționare (n.r. – OPCOM), prin interzicerea tranzacțiilor bilaterale între acești producători și clienții lor, nu rezultă, ca atare, că nu este aptă să garanteze obiectivul de siguranță a alimentării cu energie electrică, întrucât ea urmărește să asigure faptul că energia electrică disponibilă va fi orientată mai mult spre consumul intern. (…) Or, astfel cum a arătat domnul avocat general la punctul 78 din concluziile sale, faptul că intermediarii pot să achiziționeze energia electrică de pe piața angro pentru ca, ulterior, fără restricții similare celor impuse producătorilor, să o exporte în alte state membre evidențiază lipsa de coerență a măsurii vizate cu obiectivul urmărit. Astfel, în cazul în care, potrivit guvernului român, exporturile directe de energie electrică compromit siguranța alimentării cu energie electrică, un asemenea risc există indiferent dacă exporturile sunt efectuate de producători sau de intermediari”.

Mai mult, judecătorii explică că ”garantarea alimentării cu energie electrică nu înseamnă garantarea alimentării cu energie electrică la cel mai bun preț. Considerațiile de ordin pur economic și comercial care sunt subiacente legislației naționale în discuție în litigiul principal nu se numără printre motivele de siguranță publică, în sensul articolului 36 TFUE, nici printre cerințele de interes general care permit justificarea restricțiilor cantitative la export sau a măsurilor cu efect echivalent. În cazul în care asemenea considerații ar putea justifica interdicția de a exporta direct energie electrică, s‑ar pune sub semnul îndoielii principiul însuși al pieței interne”.

”Din cele de mai sus rezultă că obligația impusă producătorilor naționali de energie electrică de a oferta întreaga cantitate de energie electrică disponibilă pe platformele administrate de singurul operator al pieței naționale de energie electrică desemnat pentru serviciile de tranzacționare depășește ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului urmărit (n.r. – siguranța în alimentarea cu energie a consumatorilor din România)”, concluzionează judecătorii europeni.

Decizia CJUE trebuie să ajungă la Tribunalul București, pentru a decide în litigiul dintre Hidroelectrica și ANRE ce se desfășoară în țară. Cum CJUE dă dreptate Hidroelectrica, este aproape sigur că aceasta va fi și decizia Tribunalului București. Astfel, în curând, toți producătorii români de energie vor putea exporta liniștiți, iar furnizorii vor putea importa aceeași energie. Astfel, interdicțiile legislative privind tranzacțiile bilaterale directe angro (necesare la un moment dat, dar depășite astăzi) nu-și mai au rostul!

sursa: focus-energetic.ro