Dublu standard prezidențial

Suntem justițiari doar când e vorba de alții și operăm cu o dublă măsură când e vorba de noi. Miercuri, am avut o ședință comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului, pentru a aviza solicitarea președintelui Iohannis privind organizarea unui referendum pe justiție. După cum știți, votul a fost favorabil. E dreptul constituțional al președintelui să consulte poporul pe teme de interes național. Marți, în Comisia Juridică, parlamentarii juriști au făcut câteva recomandări președintelui, plecând de la dispozițiile constituționale și încheind cu recomandările Comisiei Europene sau ale Comisiei de la Veneția. Când vrem să înfierăm cu mânie proletară guvernarea PSD, facem apel la caracterul obligatoriu și sacrosanct al indicațiilor Comisiei Europene sau ale Comisiei de la Veneția. Când noi, justițiarii, deontologii și sorosiștii avem un interes, recomandările Comisiilor nu mai sunt obligatorii, ci doar facultative. Atât Comisia Europeană, cât și Comisia de la Veneția au recomandat statelor membre să nu contamineze sau să deturneze scrutinul pentru europarlamentare cu alte teme. Pro-europeanul Iohannis tocmai asta face. Taman pe 26 mai, când poporul este chemat să-și aleagă eurodeputații, președintele fără pată vrea să afle părerea națiunii despre amnistie, grațiere și alte mărunțișuri. Și președintele României la investitură a depus un jurământ prin care se angaja să respecte Constituția și legile țării. Ori, Constituția, prin Art. 74, alin. 2, stipulează că „nu pot face obiectul inițiativei legislative a cetățenilor”, și implicit a unui referendum, „problemele fiscale, cele cu caracter internațional, amnistia și grațierea”. Ori, prima întrebare pe care vrea să o adreseze Iohannis cetățenilor în cadrul referendumului este interzisă de Constituție. A doua întrebare vizează dreptul Guvernului de a emite ordonanțe sau, mai exact, interdicția Guvernelor PSD de a emite ordonanțe de urgență pe Codul penal, Codul de procedură penală și pe Legea privind organizarea judiciară. Ghinion, din nou, câtă vreme aceeași Constituție, care ar trebui să fie obligatorie pentru toți cetățenii și cu atât mai mult pentru președintele țării, abilitează Guvernul, prin Art. 108, sa adopte hotărâri și ordonanțe.

Dar președintele nu este singurul care respectă selectiv și opțional Constituția și legile țării. Mai nou, și procurorii și judecătorii fac grevă, deși acest fapt le este interzis prin Legile Justitiei. Sigur că unii magistrați și-ar dori ca ei să facă și legea, nu doar să o aplice. Ceea ce, evident, înfrânge principiul separației puterilor în stat si contravine Constituției și regulilor de bază după care funcționează un stat democratic. Dar, după cum se manifestă unii, întăresc cu fiecare zi ideea că România nu mai e demult o democrație.

Guvernul Cioloș campion la ordonanțe

Mai nou, președintele Iohannis este foarte atent și critic la ordonanțele Guvernului Dăncilă. Dar nu a fost deloc atent și nici critic în 2016, când Guvernul Cioloș, într-o singură zi, pe 28 iunie, a dat un număr record de ordonanțe, și anume: 18. Niciun Guvern de dinainte și niciun Guvern de după nu a egalat această „performanță”. Președintele Iohannis nu a avut nicio reacție în apărarea statului de drept când Guvernul Cioloș, pe 14 martie 2016, a emis stalinista OUG 6, prin care SRI devine organ de cercetare penală. O încălcare flagrantă a Constituției, fapt constatat ulterior prin decizie a CCR. Președintele Iohannis nu a avut nicio tresărire și nu a manifestat nicio reacție de îngrijorare când Guvernul Cioloș, prin OUG 18 din 23 martie 2016, a modificat nu unul, ci 151 de articole din Codul penal și Codul de procedură penală, în sensul restrângerii drepturilor și libertăților cetățenești garantate de Constituția României, de Convenția Europeană și Declarația Universală a Drepturilor Omului. În urma acestor modificări, un judecător putea emite un mandat de arestare raportându-se doar la niște suspiciuni rezonabile cu privire la fapte și făptuitor. A reprezentat un regres extraordinar prin raportare chiar și la Codul penal din 1968, care cerea probe și indicii temeinice pentru a putea dispune arestarea.

Lazăr trebuia demis

Oricât ar vrea să fie de justițiar și puritan, Klaus Iohannis își pierde orice brumă de credibilitate când refuză cu ostentație să-l demită pe procurorul general al României, care, în calitate de şef al Comisiei de liberări condiţionate din Penitenciarul Aiud, a refuzat punerea în libertate a mai multor deținuți politici. În orice țară civilizată, un înalt demnitar și-ar fi dat demisia imediat după izbucnirea unui atare scandal public sau ar fi fost demis în secunda doi de către președintele republicii. Dar România mai are mult până să-și câștige acest statut de țară civilizată, de țară europeană, de țară normală.

Dubla măsură a comisarilor europeni

Președintele Iohannis și cei care îi țin trena în apărarea cu orice preț a unui sistem opresiv au avut profesori buni. Și cei care se erijează azi în conducători ai Europei practică același dublu discurs și standard când e vorba de respectarea legii și a statului de drept. Actualii comisari europeni, veritabili comisari sovietici într-o Europă a secolului XXI, au pus de atâtea ori, mai ales în ultimii doi ani, România în genunchi. Ne-au tratat ca pe o țară de mâna a treia, care are doar obligații, nu și drepturi. Inclusiv săptămâna aceasta, în ultima sesiune din cadrul actualei legislaturi, Parlamentul European a luat în discuție România, respectarea statului de drept, separația puterilor și imaginare imixtiuni a factorului politic în justiție. Un spectacol grotesc cu un vădit caracter electoral. Birocrații de la Bruxelles sau de la Strasbourg își doresc cu orice preț un nou mandat de parlamentar european sau de comisar. Torționarii României, Guy Verhofstadt, Manfred Weber, Frans Timmermans, Antonio Tajani, Jean-Claude Juncker, cer clasei politice de la București să nu interfereze în actul de justiție și să asigure garanții reale privind independența magistraților, dar nu au nicio jenă să șantajeze Guvernul României cu activarea Articolului 7 din Tratatul Uniunii, dacă nu stopează o anchetă penală în curs ce o viza pe doamna Kovesi. Deci, pentru comisarii de la Bruxelles legea e facultativa. Nu e pentru lei, ci doar pentru căței. Restul, e praf în ochi, propagandă, mult tupeu și nesimțire. Avea mare dreptate Tudorel Toader când spunea că reprezentanții cancelarilor străine se exprimă atât și cât le permitem noi. Ori, din păcate, le permitem prea mult.