Donald Trump victima establishmentului american

Alegerile parțiale din SUA din 2018 s-au încheiat cu un rezultat pe care l-am anticipat. Republicanii au reușit atunci să păstreze și sa-și consolideze controlul Senatului, iar democrații au câștigat, după mulți ani, majoritatea în Camera Reprezentanților. Radicalizarea discursului președintelui Donald Trump pe teme sensibile, precum migrația, relația SUA cu Iran, China, Europa, Rusia, a avut drept efect o participare record la alegerile preliminare din 6 noiembrie 2018. Miza era păstrarea controlului de către republicani în cele două Camere ale Congresului, însă rezultatul scrutinului parțial a echilibrat raportul de forțe dintre democrați și republicani. Imediat după vot am spus că vor urma mari probleme pentru Trump în ultimii ani rămași din mandat. Având majoritatea cerută de Constituție, democrații vor putea iniția procedura de impeachment prin care să-l suspende. Democrații au încercat să-i blocheze lui Trump majoritatea acțiunilor ce țin de controlul frontierelor, comerț, sănătate, educație, administrație. Lupta internă a continuat cu mai multă intensitate, iar după votul de săptămâna aceasta din Camera Reprezentanților, s-a transformat în una pe viață și pe moarte. Democraţii au obţinut voturile necesare punerii sub acuzare a preşedintelui Trump. Pentru a putea să-l pună sub acuzare și pentru a declanșa practic procedura de destituire, democrații aveau nevoie de 216 voturi. Au obținut chiar mai multe: 230 pe primul capăt de acuzare, legat de abuzul de putere, și 229 de voturi pe cel de-al doilea capăt de acuzare, adică obstrucționarea anchetei Congresului.

La scurt timp după punerea sub acuzare, președintele a denunţat „ura” democraţilor din Congres. Cei care au iniţiat procedura de impeachment susțin că Trump ar fi exercitat în interes personal presiuni asupra președintelui Ucrainei, pentru a relua o investigaţie în care era vizat şi Hunter Biden, fiul fostului vicepreşedinte democrat Joe Biden. Democrații văd doar paiul din ochii lui Trump, nu și bârna din ochii lor. Dublul standard arbitrariu și populismul îi definesc pe democrați. Uită că, în urmă cu patru ani, Joe Biden, pe atunci vicepreședinte al SUA în mandatul lui Barack Obama, l-a sunat pe președintele Ucrainei de la acea dată, Petro Poroşenko, pentru a-i cere nici mai mult nici mai puțin decât stoparea unei anchete penale ce îl viza pe fiul acestuia, Hunter Biden, și chiar destituirea procurorului general al Ucrainei, care a îndrăznit să-l ancheteze pe fiul vicepreședintelui SUA. Consecința intervenției lui Joe Biden pe lângă președintele ucrainian: închiderea dosarului de corupție ce-l viza pe Hunter Biden și destitutirea procurorului general al Ucrainei. Pe lângă aceste demersuri incalificabile din partea lui Joe Biden, care îmbracă cât se poate de evident forma unui trafic de influență sau abuz de putere, conform legislației americane, telefonul lui Trump dat omologului său ucrainian Volodymyr Zelensky, prin comparație cu intervenția lui Biden pe lângă Poroșenko, pălește. Pentru că, în fond, Trump nu a cerut nimic altceva decât să se facă lumină într-un dosar de corupție ce-l viza pe fiul fostului vicepreședinte. Pentru că, nu-i așa, toți oficialii Departamentului de Stat al Justiției, controlat de democrați de mai bine de 50 de ani, sunt toată ziua cu „corruption” în gură. Același lucru îl spunea de dimineața până seara și fostul ambasador SUA în România, Hans Klemm, că „nimeni nu este mai presus de lege” și că „toți suntem egali în fața ei”. Dar, și la americani ca și la români, justiția și dreptatea se înfăptuiesc și se împart selectiv. Toți șefii de campanie și majoritatea celor mai importanți consilieri ai lui Trump sunt la pușcărie, fie că vorbim de Paul Manafort, Michael Flynn, Michael Cohen, Roger Stone. Pe când democrații, care au făcut obiectul unor acuzații mult mai grave, sunt absolviți de orice vină și răspundere.

Dacă Trump reușește să obțină și cel de-al doilea mandat, va fi o problemă imensă pentru establishmentul american, complexul militaro-industrial, mogulii marilor trusturi de presă, marii miliardari americani, adepți ai globalizării și subordonării instituțiilor politice și confiscării votului popular. Dar, până una alta, Trump va rămâne în istorie ca fiind al treilea preşedinte al SUA care face obiectul unei proceduri de destituire. În 1868, Andrew Johnson a fost pus sub acuzare, iar apoi Bill Clinton în 1998. Ambii au fost achitați de Senat. Richard Nixon a demisionat înainte să fie destituit, în 1974. Am convingerea că, în ianuarie, republicanii care controlează Senatul vor face scut în jurul președintelui lor și îl vor achita și pentru simplul motiv că nu au un candidat mai bun în 2020 pentru Casa Albă.

Desi este luat la ținta de către democrați președintele Trump se bucura de o larga susținere populară,47% dintre americani fiind împotriva destituirii președintelui.Si e normal câta vreme America, sub Administrația Trump, a cunoscut o perioadă de dezvoltare și prosperitate: o creștere economică de peste 2,5% anual, ori la o țară cu un PIB de 18.000 miliarde dolari înseamnă enorm, cel mai redus șomaj din ultimii zece ani, 5 milioane de noi locuri de muncă, reducerea fiscalității și creșterea veniturilor clasei mijlocii. Trump, așa cum spuneam încă de la momentul învestiturii, în decembrie 2016, are șansa de a deveni cel mai important președinte al Statelor Unite din ultima sută de ani. Puterea trebuie luată din mâinile unor miliardari egoiști și rapace, care au spoliat resursele planetei, și-au subordonat Guvernele și au polarizat la extreme societatea, și redată cetățenilor.Ori tocmai asta vrea sa facă Donald Trump