Moțiunea a murit. Trăiască remanierea!

Indiscutabil, moțiunea de cenzură reprezintă un drept al opoziției, doar că recurgerea la un astfel de demers prin care se urmărește demiterea Guvernului obligă la responsabilitate. Nu este suficient ca opoziția să critice Guvernul, ci trebuie să propună un program propriu de guvernare, să nominalizeze un premier și o echipă guvernamentală, să se constituie ca o alternativă serioasă și credibilă la actuala majoritate parlamentară.

Luni am luat pulsul opoziției, am discutat cu mai mulți politicieni de la PNL, cu Kelemen Hunor, liderul UDMR, Traian Băsescu și Eugen Tomac de la PMP, cu Dan Barna, președintele USR. M-a sunat și Ludovic Orban, căruia i-am spus că așteptam să avem o discuție clarificatoare de aproape un an de zile. I-am reproșat multe lucruri legate de evoluția, sau mai degrabă de involuția PNL, atât în plan imagologic, cât și al mesajului public pe care îl transmite principalul partid al opoziției. Un partid liberal trebuie să vină cu soluții, propuneri și politici pe zona economică, fiscal-bugetară, care să genereze prosperitate și stabilitate socială. Cramponarea PNL, de aproape doi ani de zile, în a transmite un singur mesaj legat de conservarea actualului status quo din justiție, care a generat atât de multe erori și abuzuri, a nemulțumit atât propriul electorat, cât și o mare parte a parlamentarilor acestei formațiuni. Așa se poate explica migrarea parlamentarilor PNL spre ALDE și chiar PSD.

Puterea a satirizat opoziția

Viorica Dăncilă a participat la dezbaterea moţiunii, susținând un discurs în mod repetat întrerupt de protestele parlamentarilor USR şi PNL, care strigau “demisia.”Deși nu avem oratori în Parlament care să genereze emoție, unii chiar citindu-și discursurile se bâlbâie și fac multe dezacorduri, intervențiile a  trei politicieni mi-au plăcut. Kelemen Hunor a avut un discurs pragmatic și realist prin care a explicat de ce actuala opoziție nu poate să dărâme Guvernul. Șerban Nicolae a avut cel mai viu și spumos discurs, un pamflet sau mai degrabă o satiră la adresa opoziției, fiind îndelung aplaudat de parlamentarii puterii. Varujan Vosganian a avut un discurs plin de emoție și metafore cu trimitere la titanii democrației și ai luptei împotriva comunismului, Corneliu Coposu și Ion Raţiu.

Dezbaterea moțiunii a generat reacții, mesaje și gesturi inadecvate din partea opoziției, cât și a puterii. Încerc un sentiment de neputință vizazi de această polarizare a clasei politice și inclusiv a societății românești. Nu mai există respect și dialog între opoziție și putere. Ambele tabere s-au radicalizat, ajungând în poziții aproape ireconciliabile. În anul Centenarului, cu câteva luni înainte de preluarea președinției Consiliului Uniunii Europene, în pragul unei iminente crize economice globale, clasa politică ar trebui să manifeste solidaritate și împreună să slujească interesul național, nu să-și risipească toate energiile în polemici și dispute sterile.

După eșecul moțiunii, Orban invitat să-și facă bagajele  

Unii liberali cu care am vorbit ii pregătesc o surpriză lui Orban.Debarcarea,în cadrul unui Consiliu Național Extraordinar al PNL convocat in cursul acestei luni.Sunt deja trei prezidențiabili scoși la încălzire: Vasile Blaga, susținut de filiale din Ardeal, reintrat în grațiile președintelui Iohannis. Vorba aia: până iei al doilea mandat, te faci frate cu dracu’. Iulian Dumitrescu, care e susținut de filialele din sud. Din punctul meu de vedere, ar fi o soluție mai proastă decât Orban. Și Dan Motreanu, recent achitat într-un dosar de corupție în care a fost cercetat alături de George Scutaru, fostul consilier pe probleme de securitate al președintelui Iohannis. Sigur, mai e o facțiune în PNL care l-ar vrea pe Orban președinte până după europarlamentare. Personal, l-am încurajat în urmă cu doi ani pe Orban  să candideze la președinția PNL și chiar l-am susținut. Din păcate, nu a reușit să devină un veritabil lider care să consolideze și să unifice dreapta în jurul PNL. Nu a reușit să reconcilieze nici grupurile de influență din propriul partid, așa putându-se explica scorul în continuare modest al principalului partid de opoziție în sondaje.

Dragnea ar trebui să-și dea demisia de la președinția Camerei Deputaților

Revenind la moțiunea de cenzură, adevărul e undeva la mijloc, acesta fiind și motivul pentru care nu am votat nici pentru moțiune, nici împotriva ei. Și opoziția are dreptate. Constat o degradare a unor indicatori macroeconomici, care sunt indiscutabil imputabili guvernării, fie că vorbim de o inflație de 5,4%, un ROBOR de 3,15% sau de o creștere a gradului de îndatorare în valori absolute, chiar dacă ponderea în PIB a scăzut ca urmare a creșterii acestuia. PSD a făcut prea puțin, spre deloc, în ceea ce privește reforma statului, modernizarea și eficientizarea instituțiilor lui, reforma administrației, a sistemului public de sănătate și a învățământului, eternele găuri negre ale bugetului de stat. Și în acest an, PSD va sacrifica investițiile pentru a ține în frâu deficitele. Dar nici opoziția nu m-a convins că știe și are cu cine să guverneze mai bine decât coaliția majoritară PSD-ALE.

Prin respingerea moțiunii, PSD a dat un mesaj de forță, unitate și solidaritate. Solidaritatea cu Cabinetul Dăncilă e obligatorie, dacă vrea să mai guverneze. Odată căzut Cabinetul Dăncilă, președintele Iohannis nu va mai desemna un premier de la PSD. Solidaritatea cu președintele partidului e de înțeles. Cu toata sustinerea partidului un politician responsabil, în situația domnului Dragnea, și-ar da demisia, până la clarificarea situației juridice, din funcția de președinte al Camerei Deputaților. Este, totuși, al treilea demnitar al statului român. Prezența domniei sale în fruntea forului legislativ este de natură a afecta negativ imaginea și credibilitatea statului român, de natură a pune sub semnul întrebării amplul proces de reformă a justiției asumat de Parlamentul țării, de natură a degrada relațiile României cu principalii parteneri euroatlantici. Sigur, ambele condamnări ale domnului Dragnea sunt nedrepte. Dar într-un stat de drept, chiar și hotărârile nedrepte trebuie respectate. Tot într-un stat de drept, deciziile Curții Constituționale nu se discută, nu fac obiectul unor dezbateri sau consultări populare și se aplică întocmai și imediat.

Pe de altă parte, PSD nu poate să facă scut și în jurul “penalului” Dragnea și în jurul, nu puținilor, miniștri incompetenți din Guvernul Dăncilă. Ar fi cam mult și ar dăuna grav chiar și celui mai mare partid al țării. Dacă va opta să-i salveze pe toți, “penali” și incompetenți, PSD riscă să se transforme în percepția din ce în ce a mai multor români, în partidul stat. Un partid care guvernează discreționar, care și-a subordonat aproape toate instituțiile, care nu mai aude și nu mai ascultă de vocea poporului. Moțiunea împotriva ministrului Șova a întrunit 120 de voturi pentru, ceea ce ar trebui să reprezinte un serios avertisment pentru majoritate. Ignorând sau chiar sfidând opoziția, generezi un sentiment de revoltă care poate încuraja și amplifica protestele sociale. Menținerea în funcție a titularilor portofoliilor Economiei, Transporturilor, Educației și Culturii, ca să dau doar câteva exemple, este detrimentală PSD. O remaniere a acelor miniștri care nu au performat ar atenua atacul concentrat al opoziției și al președintelui Iohannis la adresa PSD și a Guvernului, ar da satisfacție unei părți a societății nemulțumită de activitatea acestor miniștri, ar translata atenția, discursul public și presiunea de pe PSD pe alți actori politici sau instituționali.